Destin sau inconstienta?

De multe ori ieşim pe stradă şi vedem mulţi adolescenţi cu ţigări în mână, care se droghează şi ne gândim că tot ce putem face e să îi compătimim şi să încercăm să-i ajutăm pentru că, spunem noi: ,,Niciodată nu e prea târziu!!!” Dar pentru ei e deja mult prea târziu… Când ne dăm seama de acest lucru începem să-i judecăm mai întâi pe ei…că nu şi-au văzut de şcoală etc şi au ales un drum greşit…Dar spuneţi-mi voi, credeţi că un adolescent poate alege un drum bun fără o educaţie, fără un îndrumător?!... Eu tind să cred că nu! Atunci, a cui e vina că viata lor se distruge văzând cu ochii?
Să învinovăţim destinul şi amănuntele este uşor, dar haideţi să nu mai fim atât de comozi şi să vedem problema reală şi cauzele reale….să încetăm să ne mai ascundem după deget….Suntem penibili…dezbatem probleme legate de muzică….că maneaua nu e bună, că rock-ul e pentru nebuni etc…dar, spuneţi-mi: face rău cuiva? Părinţii pleacă, îşi părăsesc casa şi se întorc dar nu mai găsesc decât casa ca un imobil, pentru că rodul iubirii lor este distrus…E prea târziu… Nu poţi decât să plângi şi să crezi că lacrimile pline de suferinţă vor şterge trecutul… Dar ne amăgim… E mult prea târziu!...
E adevărat, în România nu prea avem locuri de muncă şi sunt prost plătite care sunt…Ne ducem în Spania, Italia ş.a şi ne întoarcem ,,blindaţi” de bani… dar, oare, putem noi cumpăra fericirea propriului nostru copil care rătăceşte într-o lume a lui, plină de vicii şi de probleme?! Putem noi, oare, cumpăra iertarea?! Nu ne vom ierta niciodată!!!
Un copil are nevoie de bani, dar are nevoie, în primul rând, de iubire, de nişte braţe puternice precum ale tatălui ca să se simtă protejat şi, de căldura unui cămin…. Oare aceste lucruri le putem cumpăra?! Aceste lucruri sunt cu adevărat indispensabile vieţii!…